LicitațiiPorumbei.ro

De la campioni pentru campioni

Interviu cu Niţă Ionel, clubul „Finta”, Dâmboviţa - Locul 1 Nat. Mare Fond Palmares 4 ani cu masculul RO-09-839523

Interviu cu Niţă Ionel, clubul „Finta”, Dâmboviţa

Locul 1 Nat. Mare Fond Palmares 4 ani cu masculul RO-09-839523

 

1. Ionuţ, îţi mai aduci aminte cum a început aventura ta columbofilă?

Porumbei am avut de mic copil. Ţin minte că în clasa întâi am primit cadou doi porumbei de la unchiul meu şi de acolo a pornit totul. Apoi am început să cumpăr de peste tot, dar la 14 ani a trebuit să renunţ la ei. M-am reapucat în 2002, în timp ce mă aflam cu serviciul în Braşov. Am găsit acolo doi porumbei şi a fost suficientă o mică scânteie să reaprindă pasiunea pentru columbofilie. Primul lot cu care am participat la concursuri a fost în toamna lui 2004, când am concurat puii. Am început sezonul respectiv cu 17 pui, iar de la ultima etapă mi s-au întors 14, fiind singurul crescător cu 9 pui sosiţi în prima zi. Din păcate însă, la nici 3 săptămâni după acel eveniment, aproape toţi puii au murit din cauza paramixovirozei, unul singur reuşind să supravieţuiască. Lipsa experienţei şi-a spus cuvântul, la vremea aceea nevaccinându-mi porumbeii, iar dezamăgirea a fost mare. Am luat-o de la capăt în 2007, anul în care am avut cununia religioasă. Fiind foarte ocupat în acea perioadă, prima etapă din planul de zbor la care am participat a fost demifondul de la Tarna Mare. Am angajat 25 de porumbei şi bineînţeles că deznodământul a fost catastrofal: un singur porumbel întors. Acela a fost momentul când am dat toţi porumbeii pe care îi aveam şi m-am hotărât să încep achiziţionarea unor păsări valoroase. În 2008 am cumpărat câteva exemplare cu origini Oprea Florentin şi în 2009 am reînceput zborurile cu puii, dar fără rezultate spectaculoase. Primul rezultat notabil l-am avut în 2010, un loc 5 pe lansare de la Prezmyl. Cu acelaşi porumbel, o femelă, am obţinut apoi locul 33 pe lansare de la Kelm. Aceste rezultate mi-au dat încredere şi, un an mai târziu, în 2011, am obţinut locul 6 Nat. Mare Fond cu masculul RO-09-839523, campionul meu de astăzi.

2. Cum au decurs lucrurile ulterior?

În 2012 am avut un sezon de excepţie, când campionul a clasat 3 fonduri şi 2 maratoane, toate clasările fiind de top. În acel an am mai avut o femelă, Nocturna, din porumbeii lui Oprea Florentin. Un porumbel de talie mare, atipic pentru categoria Maraton, dar cu sosiri spectaculoase la etapele de peste 800 km, de fiecare dată ajungând la crescătorie în ziua lansării, în jurul orei 21.40. O femelă cu un comportament destul de ciudat, în sensul că nu se antrena deloc în jurul crescătoriei. Se înălţa, zbura două ture şi se lăsa pe antenă. Oricât am încercat să o dezvăţ de acest obicei, nu am reuşit. Şi veţi vedea că şi campionul a avut un comportament similar ca pui. Plus că mai cunosc câteva exemple de acest gen printre colegii columbofili. De aici am tras concluzia că un porumbel de maraton nu trebuie să zboare neapărat mult în jurul casei, mai importante fiind starea de sănătate şi capacitatea lui de orientare şi navigare.

 

3. Şi dacă porumbeii nu se antrenează, atunci nu e un semn că se întâmplă ceva cu ei?

Depinde de situaţie. Din cauza programului încărcat, eu nu pot să-mi antrenez porumbeii decât dimineaţa. Şi pentru mine 30 de minute sunt suficiente. Dacă văd că porumbeii zboară la dispariţie, atunci e un semn bun. Nu i-am forţat niciodată cu steagul pentru că nu sunt adeptul acestei metode. Porumbelul trebuie să zboare de plăcere şi, repet, pentru fond şi mai ales maraton consider că nu se impun antrenamente în forţă. Oricum porumbelul de lungă distanţă e mai leneş decât un sprinter. Încep să-mi fac griji doar atunci când porumbeii se lasă după numai câteva minute de stat în zbor. Iar dacă mai ţin şi ciocurile deschise sau gâfâie, deja e o problemă de sănătate şi trebuie intervenit. Revenind la programul zilnic de antrenament, trebuie să menţionez că eu zbor la natural. După antrenament, îi chem la mâncare, îi las cam oră să se liniştească, apoi trag jaluzelele şi îi las aşa până seara, în jurul orelor 17, când soţia intră la ei şi le ridică jaluzelele. Apoi hrănirea de seară, adăpatul şi din nou odihnă până a doua zi dimineaţă. Mulţumesc pe această cale familiei şi soţiei mele, Violeta, pentru ajutorul enorm pe care mi-l acordă în fiecare zi. Fără sprijinul lor nu aş fi putut practica columbofilia de performanţă pentru că ei se îngrijesc de porumbei în lipsa mea.

4. Să înţeleg că etapele scurte de viteză-demifond nu prezintă un interes deosebit?

Da, porumbeii sunt angajaţi la etapele scurte doar la început de sezon. După care intră în programul de fond şi maraton, ceea ce înseamnă că între etapele de fond au 2 săptămâni libere, iar între cele de maraton 3 săptămâni. Lucrul acesta îmi permite să-i recuperez mult mai bine şi, când apar probleme de sănătate mai severe, să administrez un medicament timp de mai multe zile. Consider că un antibiotic administrat o zi şi jumătate sau două zile are o eficienţă scăzută şi nu tratează mare lucru dacă porumbelul prezintă semne clare de boală.

5. Cum arată programul tău de recuperare după concurs?

Axându-mă pe fond şi maraton, sosirile vor fi întotdeauna în a doua parte a zilei sau a doua zi. La sosire, combinaţia va fi întotdeauna Avipharm + Mumm + Sedochol + Naturaline. Apoi îi las să mănânce, amestecul fiind unul uşor, de tip dietă, şi după aproximativ o oră le fac baie individual într-un vas cu apă fiartă. Nu mai adaug nimic în apă, doar îmbăiez porumbelul, masându-i muşchii pieptului şi ai aripilor. Practicând asta, veţi observa la un moment dat că porumbelul va rămâne nemişcat în vas, plutind pe suprafaţa apei. Pentru mine e o metodă foarte bună de recuperare după etapele lungi şi grele. A doua şi a treia zi, opţional, le administrez un antibiotic sau ceva împotriva tricomonozei, de fiecare dată alternând produsele. Subliniez însă faptul că tratamentul este individual, pe cioc, folosind comprimate, nu pulbere hidrosolubilă. Anul acesta, împotriva infecţiilor respiratorii am folosit Dacoxine şi Ornimyco de la DAC Pharma, două produse de care am fost foarte mulţumit. Atenţie însă, după Ornimyco porumbeii nu trebuie să aibă acces la vasul cu apă timp de 2 ore pentru că altfel se creează în guşa lor un gaz toxic. Pentru tricomonoză am folosit Spartrix.

6. Respecţi cu stricteţe programul de recuperare sau te adaptezi în funcţie de starea de moment a porumbeilor?

La 3-4 zile după concurs, verific porumbeii în cioc şi în gât. Dacă alveolele palatale sunt curate, dacă nu observ mucoasa iritată sau depuneri de mucozităţi, dacă culoarea este una rozalie, fără nuanţe de roşu aprins sau vânăt, atunci totul e în regulă. În general, respect programul de recuperare, dar sunt şi perioade când schimb. Spre exemplu, dacă simt că nu au nevoie de antibiotic, renunţ să-l folosesc în săptămâna respectivă. Sau, dacă observ că vârful limbii e vânăt, le dau chefir 3 zile pe boabe. Folosesc chefir cu 2-3% concentraţie de grăsime şi nu pun mult, doar cât să umezesc boabele. De asemenea, nu sunt de acord cu folosirea mierii de albine ca recuperator. În primul rând, devine toxică dacă stă mai mult de o oră în apă. În al doilea rând, îţi trebuie o sursă de încredere, care să-ţi ofere garanţia că stupii de albine au fost plasaţi într-o zonă cu plante neerbicidate. Din păcate însă, mai toate culturile din ziua de azi sunt tratate cu substanţe împotriva dăunătorilor. Mierea astfel rezultată va fi plină de otrăvuri.   

7. Cu zborurile de recuperare şi antrenamentele între etape cum procedezi?

A doua zi după un concurs de maraton, eu îmi las porumbeii să se antreneze în jurul crescătoriei? De ce procedez astfel? Pentru că, după efort intens, febra musculară începe să se instaleze a doua zi, spre seară, urmând ca abia a treia zi să apară crampele musculare propriu-zise, cauzate de acidul lactic acumulat în muşchi. Aici vreau să punctez un lucru. Am auzit că unii crescători administrează porumbeilor Aspirină pentru a atenua efectul febrei musculare. Cunosc un prieten care a plecat urechea la astfel de sfaturi şi le-a dat porumbeilor un sfert de comprimat de Aspirină seara, după concurs. Cu excepţia unui singur porumbel, toţi ceilalţi au murit. Concluziile le trageţi singuri. Revenind la antrenamente, de două ori pe săptămână îmi duc porumbeii la Mizil, la aproximativ 60 de km. Îi lansez în stol şi aceste antrenamente îmi dau o idee clară despre forma lotului.      

 

8. Să ne întoarcem la campion. Bănuiesc că, după 4 sezoane de zboruri lungi, a trecut prin multe peripeţii.

Încă de pui s-a deosebit de restul lotului. Şi nu neapărat în bine. Când tot lotul de pui zbura într-o direcţie, el zbura în direcţia opusă. Mai avea şi obiceiul să nu intre în crescătorie. La el era regulă: după zbor, se ducea lângă sputnik, undeva sub streaşină, la umbră, şi mai intra seara. Zi de zi aceeaşi poveste. Nici o clipă nu m-am gândit pe atunci că va deveni un zburător de top pentru că nu-mi dădea motive să cred asta. În toamna lui 2009, la zborurile cu puii, mi-a făcut însă două surprize care m-au pus pe gânduri. La prima etapă, Drajna, a fost primul sosit la mine. Am crezut că e doar o întâmplare, dar la a doua etapă a sosit iar în primii 5 la mine. Minunea nu a durat mult şi la următorul concurs, Medgidia, s-a pierdut. S-a întors în aprilie 2010 şi m-am hotărât să-i mai acord o şansă. Şi voi proceda astfel cu fiecare porumbel pierdut şi întors deoarece mai am în crescătoria mea două exemple de tineri care s-au pierdut şi ulterior au făcut performanţă. Unul dintre ei este RO-11-2076639, care în 2015 a acumulat în jur de 200 de puncte la categoria Mare Fond Palmares 3 ani.    

9. Mai dă-ne câteva detalii despre campion: origini, temperament, calităţi fizice, cum a fost jucat, rezultate naţionale etc.

Masculul este reprodus din doi yearlingi. Tatăl este o combinaţie Marc Roosens x Van Spitael (Oprea Florentin) cu Vanbruaene (Marius Andrei), iar mama este nepoată din doi zburători de top ai lui Oprea Florentin. Masculul are ceva din alura vechilor porumbei Marc Roosens importaţi de domnul Creţulescu, o statură impozantă, privire tăioasă şi foarte expresivă. Ca temperament, este foarte calm, genul de porumbel care nici măcar nu te ciuguleşte când îl ridici din cuibar. Analizat la mână, e un porumbel de talie medie spre mare, lung, dar foarte uşor. Aici menţionez faptul că la mine în crescătorie au dat randament porumbeii de talie ceva mai mare, corpolenţi dar cu o greutate de concurs optimă. Jucându-l la natural, poziţia de cuib care l-a avantajat cel mai mult a fost pe ouă de 6-10 zile. Devenise obişnuinţă ca astfel motivat să claseze în primii 5 cel puţin la nivel de club. Am încercat să-l motivez şi cu pui mic sau la vârsta de 10-12 zile, dar fără rezultate notabile. În 2014, după prima etapă de fond a sezonului (Nikolaev), s-a întors împuşcat. Recuperarea a durat destul de mult şi prima etapă la care a fost angajat după incidentul nefericit a fost direct la 1000 km, deci un salt de aproximativ 500 km. La finele sezonului 2014, a devenit campion pentru al doilea an consecutiv, după ce în 2013 îşi adjudecase locul 1 Nat. Fond Palmares 3 ani. Am hotărât să-l retrag la matcă începând cu 2015 deoarece a rămas cu urme adânci în stern şi piept după accident, când s-a întors împuşcat. Să presupunem că ar mai fi obţinut şi anul acesta o cupă, însă trofeele se uită repede după câţiva ani, zăcând apoi prăfuite pe un raft. În schimb, dacă l-aş fi pierdut, nu ştiu dacă m-aş mai fi întâlnit cu un astfel de porumbel în cariera mea columbofilă.  

 

Ca reproducător, am observat că îşi transmite foarte bine calităţile fizice, indiferent de femela cu care l-am împerecheat. Anul acesta, un fiu din el, RO-13-001284, a încheiat categoria AS Maraton cu 17 puncte, având următoarele clasări: locul 41 pe zona 2 Derby Nat. Donets’k din 2820 p. şi locul 15 pe lansare Pokrovs’ke din 4719 p. De asemenea, un frate bun cu campionul a obţinut câteva rezultate extraordinare în campionatul ucrainean, fiind concurat de un crescător de acolo. Porumbelul respectiv a obţinut locul 1 de la 550 km, locul 3 de la 720 km şi locul 1 de la aproximativ 900 km. Aceste rezultate au fost obţinute de un yearling, lucru puţin neobişnuit deoarece această linie începe să confirme abia la vârsta de 2 ani.

10. La final, spune-mi te rog ce l-ai sfătui pe un crescător tânăr şi lipsit de experienţă în sportul columbofil?

În primul rând, să-şi aducă porumbei din păsări care au confirmat în zona lui. Să nu caute prea departe, cu siguranţă va găsi material bun în apropiere. Apoi, să le acorde a doua şansă yearlingilor, să nu-i elimine la 1 an dacă nu au confirmat. Mulţi porumbei tineri abia la vârsta de doi ani îşi vor arăta valoarea şi am multe exemple care să-mi susţină punctul de vedere. Apoi, să ştie că nu doar valoarea intrinsecă a unui porumbel îi va aduce rezultate, ci şi modul în care pasărea va fi îngrijită.

 

A consemnat: Andrei Oprea